Tehnica decupajului are antice radacini istorice, pana in jurul anilor 1100 d.Hr. chinezii utilizau hartie cu figuri colorate decupate pentru decorarea ferestrelor, lampilor, cutiilor pentru cadouri s.a. De-a lungul secolelor, artizani germani si polonezi au utilizat imagini din hartie cu scop decorativ pe materiale de aredament.
Decuparea figurilor geometrice ,animalelor, florilor din hartie a fost larg raspandita atat in randul adultilor cat si in randul copiilor. La inceputul anilor 1700 mobilierele lacate si decorate provenite din China si Japonia au devenit foarte populare , ajungand in acel punct incat cererea nu putea fi satisfacuta de catre producatori, pretioasele obiecte provenite din orientul indepartat erau rare, scumpe.
Tamlarii si lacatorii venetiani s-au gasit in conditia de a fi impinsi a produce imitatii in gradul de a propune ca o alternativa la originalele luxoase. Intre anii 1700 si 1800 decupajul s-a raspadit cu succes in toate Europa devenind astfel tehnica decorativa folosita de persoane cu inclinatie artistica Termenul ,,decoupage'' utilizat pentru a defini aceasta particulara tehnica decorativa, vine adoptat in mod universal in anii 1900, derivand direct din fracezul ,,decouper'' (decupare) .
Figurile decupate si aplicate pe suprafete tratate vin apoi acoperite de vopseluri care pot atinge si 20 de straturi. Aplicarea figurilor poate fi efectuata pe materiale diverse, sticla, lemn, stofa etc.. Varietatea stilurilor, materialelor si tehnicilor este si in ziua de azi subiect de experimentari . Astazi, decupajul a fost redescoperit pentru oportunitatile creative si decorative oferindu-ne placerea de a ne intoarce la satisfactia muncii artistice manuale.
In toata lumea s-au infiintat asociatii pentru pasionatii acestei tehnici, in cadrul carora acestia isi schimba informatii, sugerimenti, indicatii cu privire la tehnicile utilizate.